Cum au luat nastere visele noastre… How our dreams came true…
Asociatia noastra s-a nascut din dragoste pentru necuvantatoare, in anul 2007, iar in prezent in adapostul de la Breazu sunt gazduiti 40 de caini. Inca de cand eram copil am iubit animalele. Strangeam toti cateii si pisicile gasite pe strada. Parintii mei aveau mereu certuri cu vecini deoarece locuiam la bloc, iar eu tineam cite 5-6 catei si nenumarate pisici. Au platit multe amenzi. Niciodata nu am avut puterea sa parasesc un animal. Am crescut foarte multi catei. Our association was born out of love for animals, in 2007, and now we have in our shelter 40 dogs. Even since I was a child I have loved the animals and I have brought dog and cats in the house. My parents always had fight with the neighbours because we used to live in a block and I had 5-6 dogs and many cats. But I have never had the power to abandon an animal.
Intr-o iarna, mai exact in 1986 ingrijeam langa bloc o catelusa cu 6 pui care abia aveau 2 zile. Din rautate, oamenii au otravit-o. Am salvat doar un puiut, acel pui a crescut si nu m-a parasit decit atunci cand Dumnezeu l-a chemat. As putea sa scriu sute de povestioare despre cateii pe care i-am scapat de la hingheri sau i-am vindecat de nenumarate ori, gasindu-i bolnavi sau accidentati. One winter, in 1986, I was taking care of a female dog near my block. She was having 6 puppies, 2 days old. Bad people have poisoned her. I could only save one puppy, that puppy grew up and he didn’t leave me until he died. I could write hundreds of stories about the dogs that I have saved and cured.
Numele de MAX DOG vine de la un catel dalmatian pe care l-am adus din Italia. Seara, dupa ce ieseam de la serviciu, obisnuiam cu inca doua fete cu care locuiam, sa facem o plimbare inainte de a dormi. Cum locuiam la marginea unui orasel, treceam strada si ajungeam in camp. Acolo italienii aveau canise unde tineau cite 7-8 caini. Langa un tufis am vazut un ghem care minca furnici si mure din tufisuri. M-am apropiat si am vazut ca nu s-a speriat. L-am luat in brate si am plecat cu el spre casa. Era obraznic ca orice copil, fura jucarii de la copii. Zilnic aveam reprosuri de la gazda care spunea ca nu ne vrea cu caine in casa. Ziua cand eram la serviciu plateam unei femei, si ea romanca, sa aiba grija de el. Seara stateam in parc pana adormeau ceilalti pentru a putea intra cu el in casa. Am plans mult cu el in brate pana am reusit sa-l vaccinez si sa-i pun microcip. Cand am vazut ca nu gasesc o alta gazda care sa ma accepte cu catelul meu, am renuntat la Italia si am venit impreuna cu el acasa. Am uitat sa va spun, pe catel il cheama MAX. Este cel mai bun catel din lume. Creste pisoi a crescut chiar si pui de gaina scosi la incubator, fiind de fata la iesirea lor din ou i-a pazit si a avut grija de ei asa cum ar face o mama. Este foarte cuminte si iubitor. The name MAX DOG was inspired by a dalmation that I have saved when I was in Italy. In the evening, when we came out from work, me and my friends used to take a walk. We were living in a house near a field and there I have seen a small puppy, eating berries and ants in the bushes. I got close to him, he didn’t get scared, so I took him in my arms and carried him to my house. He was as naughty as any child, he used to steal toys from the children. But everyday the owner of the hosue kept telling me that she didn’t want my dog inside her house. In the evening, I used to stay with him out in the park until everyone was falling asleep and then I could enter with him in the house. I cried a lot, but when I saw that I couldn’t find another owner who would let me live in their house with the dog, I have decided to quit my job in Italy and I have come back home. The dog’s name is Max and he’s the best dog in the world. He raised kittnes and he even took care of 1-day old chickens, just like a mother. He’s a very good and loving dog.
Visul meu este de a oferi o viata mai buna animalelor. Sa dispara suferinta si teama din ochii lor. Nu stiu daca va imaginati ce simte un caine sau oricare alt animal abandonat. Teama, foame, sete, lipsa persoanelor pe care este obisnuit sa le vada. La fel ca si un copil lasat in voia sortii. Sufera in tacere atunci cind sunt bolnavi. Doar ochii lor ne urmaresc cerand parca ajutor. Un ajutor care ar trebui sa vina din partea noastra, a OAMENILOR. My dream is to provide animals a better life. I want the suffering and the pain in their eyes to disappear. I don’t know if you can imagine what a dog or any other animal feels when he’s abandoned. Fear, hunger, thirst, the absence of the people he used to be with. Just like an abandoned child. They suffer quitely when they’re sick. But their eyes follow us, as if they were asking us for help. A help that should come from us, HUMAN BEINGS.
Silvia Mihai – presedinte Asociatia Max Dog
Ce frumos. Ce mult ne asemanam. Cum ar fi sa existe multi, multi oameni cu vise asemanatoare??? Nu ar mai fi caini si pisici abandonate pe strazi.
Mult succes! E greu, chiar foarte greu, dar te unge la suflet cand vezi ca i-ai putut ajuta.
Multumim! Ne bucuram de fiecare data cand intalnim alti iubitori de animale!
Iubitori de animale sunt destui dar posibilitatile financiare sunt reduse iar cei cu bani nu ajuta.In plus,cand incercam sa facem ceva bun pentru aceste animalute munca noastra devine mai grea in momentul cand apar cei care urasc animalele.Sunt foarte trista pentru ca,de curand mi-au murit 7 catei(sau cel putin asa am auzit).I-a abandonat cineva cand inca erau mici si nu prea stiau sa pape singuri,erau 8 initial.I-am luat in casa dar n-am putut sa-i tin mai mult de 2 zile pentru ca faceau galagie si aveam probleme cu vecinii.Unul l-am dat spre adoptie iar restul i-am pus intr-o cutie mare,am asezat carpe sa le tina de cald si i-am pus undeva la dos unde nu ii ploua si nu batea nici macar vantul,era foarte ok.4 zile a fost totul super,ma duceam si ii hraneam,incepuse sa pape si singuri,ba chiar am mai gasit mancare adusa de alte persoane.Tragedia a urmat vineri(duminica urma sa-i duc in piata de animale spre adoptie) cand am vazut ca disparusera si mi-a zis o persoana ca i-a gasit dimineata morti pe jos.Au spus ca probabil i-a omorat vreun caine comunitar,lucru pe care nu il cred,era imposibil sa patrunda la ei,cutia era bagata undeva unde nu putea patrunde un caine,in plus am inteles ca nu isi fac rau intre ei,doar daca s-au distrat niste oameni bolnavi cu ei,i-o fi scos si i-a dat la caini de lupte sau ceva.N-am idee stiu doar ca sunt foarte dezamagita…noi incercam sa facem ceva si ne impiedica altii…Si inca o ironie,dupa ce am aflat vestea proasta,seara m-a sunat o doamna ca vrea sa adopte un catel,mi-a sfasiat sufletul,sper din suflet ca m-a mintit persoana respectiva si or fi pe undeva…vii…
Din pacate exista suficienti oameni cruzi sau indiferenti la suferintele animalelor. Daca nu ar exista mai ales aceasta indiferenta, problema cainilor comunitari ar fi fost de mult rezolvata. Oamenii se plang ca exista caini pe strada, dar nu inteleg ca atata timp cat nu-si vor castra animalele si vor arunca puii afara, problema nu va putea fi niciodata rezolvata, prin nici o metoda. Ne pare rau pentru catelusii disparuti, stim si noi cum e sa incerci sa ajuti un animalut si sa-l pierzi. Va poate consola insa gandul ca ati facut tot ce ati putut pentru ei si ca exista si alte animale care au nevoie de oameni cu suflet bun si carora le puteti intinde o mana de ajutor.